Întrebări frecvente

Dacă multe dintre abordările terapeutice au în prim-plan individul, terapia sistemică se uită la individ prin prisma relațiilor pe care le are cu ceilalți sau cu aspecte din viața lui. Terapia sistemică vorbește despre modul în care dacă într-un sistem ceva nu funcționează corespunzător, întreg sistemul o să fie afectat. De aceea terapeuții sistemici sunt atenți la o gamă variată de procese ce implică mai multe componente ale sistemului. Gândirea este bazată pe principiul circularității: A (o relație) este conectată cu B (un comportament) care este conectat apoi cu C (o altă relație) care la rândul lui se raportează la B (comportament).

Tehnicile și intervențiile sistemice sunt menite să introducă schimbare la nivelul întregului sistem, să sublinieze abilitățile și punctele forte ale  membrilor ce alcătuiesc sistemul. 

Fiecare proces terapeutic este unic, astfel durata procesului poate să difere de la caz la caz. 

Un alt lucru important este cel legat de temele pentru acasă. În cadrul procesului terapeutic o să primești teme de care să te ocupi în perioada dintre ședințe. Este în favoarea ta să le faci. Nu uita: schimbarea implică efort!

Recomandare: fii atent la relația terapeutică! Dacă nu rezonezi cu specialistul cu care lucrezi este în regulă, poți căuta o persoană care să ți se potrivească, însă evaluează motivele deciziei de a schimba specialistul cu atenție sau discută cu psihoterapeutul tău despre această decizie. 

Prima ședință este una de cunoaștere. 

Este discutat motivul pentru care persoana/ familia/ cuplul apelează la ședințe de psihoterapie. 

Sunt semnate documentele necesare începerii procesului terapeutic și este stabilită frecvența ședințelor.

La finalul ședinței se programează următoarea întâlnire. 

 În primul rând este important să nu-i ascundem copilului unde mergem sau să-l mințim spunând că o să vizităm o prietenă sau un doctor.

 În al doilea rând trebuie să avem grijă ca discursul nostru să fie cât mai neutru, să nu atribuim problema unei persoane specifice. Un exemplu poate să fie "În ultima perioadă suntem din ce în ce mai îngrijorați si tensionați, astfel că o să mergem la un psihoterapeut de familie pentru a ne ajuta să ne înțelegem mai bine și să învățăm să comunicăm mai bine unul cu celălalt."

Și nu în ultimul rând folosiți un ton blând și calm. 

Când ne uităm la această întrebare este important să înțelegem că nu este responsabilitatea copilului să se schimbe. Copilul este la începutul procesului de descoperire al vieții și al aspectelor ce țin de viață, astfel el are nevoie de o bună îndrumare pentru a își crea relații sănătoase cu sine, cu ceilalți și cu mediul în care trăiește și se dezvolată.

Terapeutul nu poate să fie îndrumătorul copilului în viață pentru că acesta din urmă se va întoarce în mediul familial unde se vor relua aceleași dinamici și interacțiuni și tot ce au clădit în procesul terapeutic se va dărâma. 

Este nevoie ca părinții să găsească abilitățile și resursele necesare în familie pentru a îl îndruma pe copil. Părinții sunt cei care trebuiesc împuterniciți pentru rezolvarea problemelor. 

În plus, există multe situații în care copilul oglindește ceea ce se întâmplă în cuplu. Astfel, vorbim tot despre problemele adulților, exprimate de copil.